luni, 5 septembrie 2011

Unde-i alb si negru,noi suntem roz!

Oricat de jenant suna, ai adus culoare acolo unde era gri. M-ai facut sa vad ca sunt treaza, atunci cand credeam ca dorm. M-ai facut sa nu simt nimic cand eram cu altcineva. Ai aprins acea flacara de mult stinsa, flacara la care am incetat sa sper ca va mai arde.
Intr-un mod ciudat, mi-ai luat speranta…si totusi mi-ai daruit-o. Cunoscandu-te pe tine, mi-am dat seama ca merit mai mult de ce am avut pana acum. Si mai important, ca pot avea mai mult.
Ai fost pentru mine o persoana care a avut un impact deosebit asupra mea. Da…a ramas un gol in urma ta. Si o durere, de care, trebuie sa recunosc, mi-a fost foarte dor. Asa cum mi-a fost dor sa ma indragostesc de cineva. Insa cu toata durerea, cu tot dorul…nu pot decat sa iti multumesc. Pentru ca mi-ai alungat cea mai mare teama…cea de a nu mai simti nimic.
Anisia Formagiu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu