Petale mov

Singura in noapte,scriind randuri peste randuri,dau peste o carte. Curioasa,deschid cartea grea si rasfoind pagina cu pagina,gasesc o fila rupta.Cate minuni ar fi trebuit sa fi fost pe aceea fila! Comori fara de seaman...Si-mi depan amintirile petala cu petala.Ore in sir stau nemiscata,greierul inca mai cantand,iar lumina lampei aproape de sfarsit. Petalele acelea erau mov,iar pe ele erau scrise versuri care mai de care. Purtand cu mine aceste versuri,viata mea se schimba zi dupa zi. In fiecare noapte...cate o petala cadea infrigurata la pamant. De parca zilele mele erau numarate. Toate gandurile rele m-au cuprins atunci. Pare atat de pustiu in mintea mea locul petalelor.Un camp saracacios,cu ditamai florile. Fluturii nu aveau culoare. Aproape ca se darama totul in acel tinut. Un vant adie lin...si racoreste totul in aceea dogoritoare pustietate. Nici macar pas de om nu vezi. Doar petale mov cazute la pamant...