vineri, 2 septembrie 2011

Stari confuze..

Noapte,
Eu simt ca raman fara mine…
Timpul e o piatra. Si clipe si dor si tacere tresar dintre aripi nestinse,nu pot intelege nicicand trecutul acestui acum. Aud parca stele visand departe,candva… In zadar un strigat rupt din sufletul noptii,surasul blandetii te cheama. Asculta… Sunt pasii pierduti intr-o soapta apusa,ragaz al sperantei.
Recunosc. Amortisem atunci intre realitate si iluzie. Priveam in urma pentru a intelege ecoul unui chip pe care ori de cate ori incercam sa-l supun acestui adanc si neiertat proces cum este amintirea, asistam uimita la desprinderea emotiei de sens, melancolie rapita fragil.
Chipul acesta era…cu adevarat un neinteles de trairi si raspunsuri, devenind odata cu trecerea timpului sfasiat de necunoscut in propria-i privire. Un chip fara suflare. Constiinta uitarii spulberata, invinsa in fata dorintei.
Refuz sa cunosc tradarea! Eu n-am sa aleg resemnarea! Refuz insomnia iluziei!

Azi…
As vrea sa scriu timpul pe muguri de roua. As povesti cuvintelor sarutul unor picaturi din ploi despre noapte, destine rapite, priviri fara grai. As scrie si vise pe gene de ganduri, caci poate-n acelasi moment cineva acolo la marginea lumii invata sa creada in viata iar eu amortita-n mister abia inteleg sentimente. As scrie sperante pe buzele dorului, amintiri sfaramate in tacerea pasilor naluca, asteptarea candva uitata. As scrie acum parfum de zambile pe soapte de vant, sa crezi in miracol, sa crezi in iubire. Culorile primaverii au simtit vocea ta. Aici…sunt eu. O „copila”. Incercand tarziu regasirea s-ating. S-au stins poate pagini crezand ca voi scrie tablou de plimbari, anotimpuri, calde trairi, prizoniere iluzii in nuantele stelelor necuvant.
Eu…nu pot scrie primavara decat in suflet!
Astazi,aici,acum,atunci,oricand, voi alege IUBIREA. Sincera imbratisare a vietii, ascunde-ma la pieptul tau doar pentru infinit! Mi-e teama de vis…
E totusi noapte. O noapte de mai la marginea cerului.
Iubirea e fragila si nu stim intotdeauna sa avem grija de ea. Doar trecem prin ea, sperand la ce e mai bine si sperand ca acest lucru fragil va supravietui impotriva oricarui obstacol...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu